„Când faceți un copil?” Adevărul despre maternitate cu Ramona Ungureanu | Next Story Ep. 23

„Și... voi când faceți un copil?”

O întrebare pe care aproape fiecare cuplu a auzit-o măcar o dată. La o masă în familie. La o nuntă. La o aniversare. Sau chiar de la persoane aproape necunoscute.

Dar foarte puțini întreabă:

„Sunteți pregătiți să deveniți părinți?” sau „Vă doriți cu adevărat un copil?”

În acest episod din Next Story, vorbim fără filtre despre presiunea socială, maternitate, familie și despre cât de important este ca viitorii părinți să ia decizii informate, nu dictate de așteptările celor din jur.

Invitata mea este Ramona Ungureanu, consultant în educație prenatală și fondatoarea conceptului Educație Prenatală Altfel.

În această conversație vei descoperi:

•⁠  ⁠De ce întrebarea „Când faceți un copil?” poate răni mai mult decât ne imaginăm.

•⁠  ⁠Ce înseamnă, de fapt, educația prenatală.

•⁠  ⁠Cum te pregătești emoțional pentru rolul de părinte.

•⁠  ⁠Miturile despre sarcină și maternitate.

•⁠  ⁠Greșelile pe care multe cupluri le fac înainte de venirea copilului.

•⁠  ⁠De ce informarea poate schimba complet experiența nașterii și a primelor luni cu bebelușul.

Dacă acest episod te-a făcut să privești lucrurile diferit, lasă un Like, un comentariu și distribuie-l unei persoane care are nevoie să îl vadă.

Abonează-te la Next Story pentru conversații sincere. 

#NextStory #Podcast #RamonaUngureanu #Maternitate #EducatiePrenatala #Parinti #Familie #Sarcina #Parenting #Romania

Transcript

SPEAKER_00 0:00

Salutare tuturor, în prim plan de moderator, astăzi aici la Nextorin Cătălina. O să încep cu o întrebare și voi când faceți un copil? Dacă între 22 și 25 de ani, cam așa, ești într-o relație stabilă, poate și căsătorit, căsătorită, cu siguranță auzit măcar odată această întrebare la un eveniment de familie, la o muntă, la o petrecere, de la rude sau de la prieteni. Eu o să spun un lucru, poate că nu o să vă placă, dar cred că această întrebare ar trebui interzisă. De ce o să vedem puțin mai târziu? Astăzi vorbim despre relații, despre maternitate, despre dorința sau nu de a fi părinte alături de Ramona Ungureanu, care este mamă, soție, antreprenoare și consultant în educație prenatală altfel. Binevenit Romana. Bine te-am găsit. Mulțumesc pentru invitație! Până ajungem la tema discuției noastre, avem o tradiție jo în storii și pentru început vreau să-mi spui cine este Ramona Ungureanu dincolo de siul pe care l-am găsit eu online.

SPEAKER_01 1:04

Din color de rămâna ungureanul și siviul pe care l-ai găsit tu online, obișnuința vine după ce un copil să-ți sunt mamă și după ce o întreagă în șirre. Ar trebui să fac un antrenament ca să schimb această abordare și să spun ce sunt eu, omul care a trecut prin foarte multe, care s-a ținut în picioare și pe vremea de furtună și pe vreme de soare și frumos, și care construiește în fiecare zi o mai bună versiune a ei din toate punctele de vedere, pe cât sunt capabilă și conștientă în momentele acelea. De unde am plecat Râna? De unde am plecat povestea educației prin tale la fel? Păi e o poveste lungă, dar vrea să-ți dau esența. Nu am vrut să devină mama până la 37 de ani. Pentru că am resințit această presiune socială a contextului când îți faci o relație, când te căsătorești, dar tu copii când faci, sau arătat-l ceasul așa simboliște, ai 30 de ani tu nu mai vrei să faci nici în direcția asta. Iar eu am refuzat cu căpățare să pornes pe un drum doar pentru că există o presiune unva. Nu m-a interesat nici o biologică, nu m-a interesat nici ce socială de niciun fel, de ce? Pentru că eu întrul meu nu am fost pregătită. De ce nu am fost pregătită? Ar putea spune că la 30 de ani în teorie se spune că te-ai mai deșteptat totu și ai început să înțelegi câteva despre viață. Iar eu tocmai pentru că am început să înțeleg câte ceva despre viață, mi-am dat seama că ți-asumat responsabilitatea unei alte vieți este poate cel mai sensibil lucru pe care o femeie îl poate discuta. Și în al doilea rând, când pui această problemă, marea majoritate se gândesc și într-un cuplu, dar știam cu toții că rata divorsului în urmă în România, ce și la nivel european a început să explodeze în ultimii 50 ani și atunci mi-am dat seama că orice decizie ei vis-a-vis de un copil trebuie să fie complet asumată pentru că poți începe într-un fel, poate în afara unei relații stabile sau poate într-o relație stabilă sau diverse contexte și trebuie să o duși mai departe oricare ar fi viitorul. Și asta înseamnă într-adevăr, să începi să conștientizezi multele contexte care se schimbă în momentul în care vine un copil.

SPEAKER_00 3:27

Până la 37 de ani avei deja o relație și o carieră bine consolidată dacă nu greșesc în zona de hașer de resurse umane. Ai făcut o trecere, poate puțin neașteptată pentru unii generată de dorința ta de a fi mamă și de a fi pregătită. Sau ai văzut și o nișă încercând să te informezi și negățind informații în acest sens.

SPEAKER_01 3:56

Partea de pregătire am făcut-o cu cel puțin 15 ani înainte. Și pregătirea a fost nu gândindu-mă la finalitatea decică vreau un copil, pentru că nu mi-a dorit un copil persă. Am zis că nu sunt pregătită pentru așa ceva, nu pot să nici măcar să digere, adică nu eram deschise și măcar la discuție. Deoarece poate că nu sunt singura din generația celor care acum 45 de ani și care au trei cu cheat dar relațiile de acasă nu au fost cele mai strălucite. Existau poate un 5% din jur în prejurul meu, în care vedeam familii fericite că sunt în jurul unui copil sau în jurul mai multor copii. Pe de altă parte vedeam foarte multe familii în care copilul nu era. Nu pot să zic că dorit, dar nu era îmbrățișat de prezența părinților, de această abordare fără bărtaie rută din rait, fără a înfrunta momente dificile ale sărăciei pentru că îcur cu toții prin diverse perioade pe vremea comunistă, și atunci am spus e un context care merită luat în calcul. Nu-mi doresc ca al meu copil să iasă cât se poate de sănătos emoțional din orice urmează. Pentru că știu că părinții noștri nu au avut informație, noi o avem la un clic distanță. Și am zis că dacă e ceva în lume asta ce merită pregătirea mea, mai mult decât sau în egală măsură cu mine ca persoană, este copilul meu.

SPEAKER_00 5:32

Mulți dintre noi, atunci când auzim această alăturare, educație prenatală, ne gândim la accepțiunea generală de pregătirea mamei pentru naștere, pentru sarcină, aparte de informații medicale. Ce înseamnă educație prenatală altfel?

SPEAKER_01 5:52

O să abordez a doua variantă pe care ai spus-o la întrebarea anterioară. Aceste informații legate de partea de pregătire, așa cum eu le-aș fi dorit, nu existau. Sau cel puțin eu nu l-am găsit în România și le-am găsit cu pregătire în literatura internațională și abia atinsesc în vârful icebergului în momentul în care am devenit mama. Aceste informații sunt în general, să spunem, transpuse într-un mod foarte blân sau evaziv, în foarte multe cărți, documente, eu știu, articole, iar adevărul golgoliți prin transformarea care se întâmplă nu numai femei care devine mamă, ci cuplului, zonei de familie pe întreg, da, familie extinsă, părții profesionale, financiarul, toate aceste zone pe care eu le-am văzut cu tremorându-se în copilărie peste tot în toate direcțiile după venire a unui copil și al doilea, al treilea, nu mi-a pus nimeni pe tavăl când am început să întreb sau să fiu deschisă către discuția privind apariția unui copil. Și din această cauză pot spune, pentru că nu este pe o parte cauză, pe de altă parte datorită, s-a născut conceptul de educație pre natală alt fel, care nu se referă la nașterere, nu se referă la maze, nu se referă la, eu știu ce, trebuie să mănânci în timpul săcrii, suntarcinii, sunt oameni foarte pregătiți în această direcție care se ocupă de aceste lucruri la care poți apela cu încredere, dar oamenii care să vorbească despre tocmai ce am spus, eu nu i-am găsit. Am găsit foarte un gru pe Facebook unde erau descrise momentele de toate, cu de toate, care se întâmplă după venirea unui copil, însă, în afară de această zonă nu am știut până nu am căutat la propriu, ce înseamnă dezvoltarea creerului de mama, ce înseamnă maternologia, ce înseamnă atrescința, o grămadă de informații care ulterior fiind apăsată cu o grămadă de întrebări și întrebându-l mie de ce nu mi-a spus nimeni că voi trece prin asta, asta și asta după ce apară un copil, au început să iasă la suprafață. Și așa lua naștere educație preată la fel. Eu spun ce nu prea spune nimeni de jur în frejur, apropo de schimurile la care este sănătos, nu spun că e bine să vă, este sănătos să te aștepți că urmează după ce apară un copil.

SPEAKER_00 8:23

Legată de acest aspect că noi avem educația asta pe zona medicală pe zona de ține de sănătatea, pregătirea mamei și a copilului, și ne lipsește, fix partea partea aceasta. Cum a fost primită inițiativa ta și acest format pe care l-ai adus?

SPEAKER_01 8:40

A fost ca un fel de gură de aer proaspăt, pentru că medicul de obstetrică ginecologie are rolul de a te ajuta să duci sarcina sănătoasă la capăt, se îngrijește de zona tare productivă și de un protocol medical pe care îl are și România scos la nivel european și așa mai departe. Dar rolul lui nu este să te întrebe pe tine, știi? Uite, chiar dacă în primul trimestr se întâmplă asta, două, asta, treia, asta, emoțiile tale, modul în care te reașești, percepția despre tine, teama pentru viitor, fricile pe care până atunci le avut de oată explodează. El este pregătit pentru altceva. Și în momentul în care am avut o discuție cu un medic de 100 trecă de ginecologie, mi-a spus: tu ești, mâia dreaptă. La tine vreau să trimit oamenii să citească din agenda ta, din cartea ta, să ia jocul tău, să urmeze cursul pe care urmează să-l lansezi, pentru că eu nu pot completa această zonă, dar este nevoie de ea într-un procent extraordinar de mare, pentru că încă o dată nu ne pregătim conștient pentru sarcine, pentru că suntem în punctul orb. Nu știm ce nu știm.

SPEAKER_00 9:54

Ai prominte așa, o agendă, o carte și un viitor curs. Când au început aceste aventuri și cum s-au concretizat?

SPEAKER_01 10:04

A fost foarte frumos. Gândul acesta am abăcat de mult timp. Practic de când am devenit mamă și am început să înțeleg ce înseamnă să fii mamă. Apoi, tot scriind și tot având anumite postări legate de subiect, to mea mai spus spriea, mă, to e talent la scriți, uite, tu, pe zona asta vorbești despre niște lucruri pe care alții nu le ating sau le ating doar așa de suprafață și prea delicat față de necesitate, și de ce nu vreți să scriu o carte? O aveam în cap de mult timp. Și s-a întâmplat să găsesc mediul, să găsesc suportul, să găsesc gidajul necesar ca ia să se întâmple anul trecut, în data de 25, mai am și lansat în cadrul târgului de carte mele de la București. Și datorită acestui concept autori care schimbă România, a luat naștere și carta nu te vei pierde ve deveni. În suportul înrei Halicie, care și susține oamenii care nu au pregătire să scrie o carte, a fost fantastic. Și de acolo a venit natural agenda ca un spațiu de refleție pentru ceea ce dezvolue cartea. Și jocul a urmat pentru că a deveni mamă nu este doar despre a deveni mama, este ca despre noi devenim părinți. Și sunt o grămadă de discuții care ar ajuta să exă înainte devenire a unui copil pentru a preveni conflictele ulterioare, atât în cuplu, cât și raportate la modul de creșter al copilului, sau pur și simplu acele discuții care în fața unui copil ar trebui să aibă loc, chiar dacă îl privesc și este despre viitorul lui și binele lui.

SPEAKER_00 11:50

Apropo de titulul cărții tale, nu te vei pierde, vei deveni, o avem și noi aici. E adevărat, faptul că foarte multe femei nu se tem neapărat de naștere, de maternitate, de creșterea practică unui copil că instinctul matern, că tocmai da există, ci mai degrabă să nu-și piardă identitatea. Ce le spune cartea ta? Ce le înveți în această carte, ce le transmiți?

SPEAKER_01 12:17

Păi, în primul rând, o să spun că instinctul matern nu este acum aici și știu despre el. El se dezvoltă în momentul în care devi mamă. Nu este un lucru despre care știi cum să-l identifici înainte. Nu există așa ceva. Pregătirea sau transformarea care are loc după ce devin mamă este să zic exponențial sau atât de puternici polarizează întreaga viață, încât este vorba despre o adaptare într-un context extraordinar de diferit față de ceea ce ai trăi până atunci. Contextul cunoscut este casa, masa, bărbată dacă e pe acolo lângă tine, familia apropiată, în schimb, dinamica relațiilor a ta cu tine. Când odată nu mai există somn liniștit, șapte orelegată, cel puțin primii ani primi doi ani de viață când obose la spune cuvântul când din cauza obosării derivă o grămadă de stări destul de greu de gestionat dacă ești de una singură și în general să spună că ești în concediu de maternitate, acest cum un concediu nu are ce să caute în povestea maternității și în primele, în primi cel puțin doi ani din viața unei familii. Atunci lucrurile pot de genera ușor. Și mi-am doritare mult să creez contextul în care să femeia să înțeleagă că așa cum n-am dorit să îmi fi explicat și mie cineva. Că dacă am devenit mama nu înseamnă că toate celelalte rolul sau nu neapărat rolul, identități ale mele, au dispărut sau că sunt mai puțin importante. Sau eu că pierd total în întregul meu, sunt mai puțin importă decât a fi mama feței mele. Iar această transformare și reajzare știar spune că durează undeva până la 5 ani de zile. Nici asta nu mi-a spus nimeni. Așa că am crezut că eu am o problemă. Și auzindă stânga și în dreapta atât de des aceleași discuții și aceleași gânduri și aceleași învinovățiri și aceleași preocupări și vină pe care eu le-am simțit în primii 5 ani de viața e feței mei, am zis: nu mai cazul să lăsăm să se întâmple lucrurile astea. Eu una nu pot să mai lasă o femeie în știin ce urmează și să știu că își dorește să se pregătească pentru ce urmează, să pășească așa necunoscut lață că mă descurc eu. Ne cor să cam scump acesta lasă că ne descurcăm noi sau mă descurc eu.

SPEAKER_00 14:42

De ce se tem cel mai mult femeile din golo de pierderea identității? De ce provocări întâm cel mai descluri cu care tu ai discutat până acum, în partea de documentare și de pregătirea cursului?

SPEAKER_01 14:56

Îmi place să cred despre mine și nu doar ca profesionist, dar și ca persoană provoc destul de mult status vouul. Acel obișnuit, acel normal, acel pe cum să fie altfel. Și mi-am lucat aminte că prima urmărat unul la un cursul de pregătire prenatală a fost o revoluție în cadrul cuplului. Am fost implicat și el pentru că este parte din acest proces. Au fost spre bucuria mea, scoasă la suprafață o grămadă de lucruri care stătau la atent, nediscutate, care apăsau care, dacă ar fi explodat ulterior după venire unei copil, ar fi și poate un mediu ne prea prietenos în care să crească bebelușul în primele luni de viața. Și pentru mine asta mi-a arătat că ei doi sunt asumi. Haide, dacă tot intrăm pe drumul ăsta, intrăm cu tot bagajul pe care îl avem și unul șielalt, dar până în momentul în care vine copilul, hai să ușurăm din greutățile noastre proprii ca să nu punem pe umerilui sau ei.

SPEAKER_00 16:01

Ce ar trebui să punăm pe tapet un cuplu atunci când pornesc pe acest drum înainte de sarcină, de testul pozitiv.

SPEAKER_01 16:11

Cred că decul sarcii este una dintre cele mai importante întrebări pe care eu le am când pornesc să am aceste discuții. Este un dec foarte profund pentru că el influențează direct legătura cu copilul, influențează direct modul în care se petrece dinamica de cuplu, influențează decizia de întoarcere la servici a mamei mai devreme sau mai târziu sau poate o reconfigurare completă, acel de ce este extraordinar important și când vine din altă direcție decât a ta aici, în mijloc și să urți, să o înțelegi, să o vezi, să o îmbrățișeri. De multe ori creează contexte de obligație, presiune și de trebuie.

SPEAKER_00 16:57

De fapt, la DC-ul ăsta, varianta de răspuns românească e pentru că așa trebuie, pentru că așa s-a întâmplat de generații, pentru că așa face în toată lumea. A rupt acest cerc vicios?

SPEAKER_01 17:11

Păi da, l-am rupt și l-am rut, cum să spun, cu toată puterea, pasiunea și cu toată energia pe care am avut-o cu furie, cred că în același timp. Pentru că această întrebare cum ai spus la început și tu când faci un copil, dar mi se pare că ar trebui un pic șteartă din memoria colectivă. Pentru că nu există o obligație în această direcție, nu există un așa se face. Că așa se face pe vremea părinților noștri este una, dar știim cu totul altă epocă, la momentul acesta, când discuțiile, deși ar trebui să fie poate mult mai deschise, tocmai pentru că am învățați niște lucruri, avem acces la informație decât. Din păcate nu este așa. Se merge pe acest trând, neam căsătorită normal să am un copil, pâi am 30 de ani, hai să fac un copil, de aceea te-am ascultat la început între 20 și 25 deja, nu mai sunt interesa de a avea copii la momentul acesta. Îm foarte mult, data sau momentul când se discută despre așa ceva undeva în jur vârstă de 30 dacă nu și mai târziu. Iar tendința tinerilor în ziua de astăzi nu mai este să creeze familii, ci să creze relații care durează, nu durează, ok, aia este. S-a schimbat și societatea, modul în care funcționează. C atare când pun această întrebare, pur și simplu îi aduc în prezent între așa trebuie sau e normal că ne-am căsătorit sau am 30 de ani și știu că biologic și nu știu cum. Asta o altă presiune. Și toate celelalte le crez spațiu pentru a auzi propria voce.

SPEAKER_00 18:59

După de ce, care este un următorul lucruri pe care îl punem acolo pe hârtie.

SPEAKER_01 19:05

În e foarte important este pe ce valori vrem să creăm noi familia asta. Pentru că aceste lecții se vor transfera mai departe către copil. Dacă noi doi avem niște valori care sunt diametral opuse, pentru mine, ca jumătate dintr-un cuplu, este clar că s-ar putea ca peste șase luni în dezile, noi noi să nu mai avem un drum împreună. Dacă încerc să semene măcar două, trei din vreo cinci acolo, într-un minimal pe care să-l conștientizăm că sunt cele mai solide și ne țin împreună, atunci se spunem că suntem într-o postură fericită. În schimb, dezalinieriile acestea sau percepțiile că noi suntem în aceeași poză. Fără să am o discuție coerentă, francă, deschisă, cu subiect și predicat pe această temă, nu doar presupunând sau crezând că înțeleg ceea ce celălalt valorizează cel mai mult în viața proprie. Odată ce am făcut pasul la acesta, deschid niște părți de asumare și conștiințare pe care pentru noi doi, împreună, care vom crește un copil, care din color de faptul că îi va ține împreună în momentele de nesmn, când vor face cu schimb la hrăni copilul, schimba scute și altă cele, va fi și baza ceea ce va urma în următorii 15-15 ani. Când devi părinte, devi părinte pentru totdeauna. Asta nu mai poți să dai înapoi.

SPEAKER_00 20:31

Eu uite, parcă acum am multă pe mama că eu și noi tinerii din ziua de asta spune, e o responsabilitate pe 18 ani. Ea spune întotdeauna, e pe viață, nu e bine așa este. Amflăm care este motivul, vedem care sunt valorile și principiile. Ne gândim și la componenta financiară?

SPEAKER_01 20:51

Absolut. Este unul dintre capitolele cărții și o zonă de explorare profundă în agenda de lucru privind maternitatea, pentru că oricât, am spune noi, ne descurcăm sau unde a crescut un copil, crez doi sau știmul unde o gură mai merge și a doua și treia. Realitatea din ziua de a știm cu toții în ce context economic, ne aflăm și social, vorbim global, nu numai acum, cred că ar trebui să ne facă mai atenți la această zonă înainte de a se produce bucurie veni înui copil, tocmai pentru a avea o vizibilitate și a gândi un pic în scenarii, pentru că în ziua de astăzi am început să ne antrenăm să fim strategici. În zona hașerului de care nu sunt rupă, pentru că încă îmi desfășor activitatea și acolo, există acest trend de al doilea second încă. O tendință generală tuturor de a-și căuta și alte strimuri financiare, tocmai pentru că lucrurile, în România nu sunt în cel mai bun trend, internațional, nu, eu la făcut niște schimbri masive. Și atunci un copil când vine, cheltuielile din prima etapă sunt mică, dar cu cât crește. Cu atât creșile. Și nu există doar copilul. Avem tendința să spunem, ok, ne descurcăm pe uieți, avem aia avem cealaltă, dar mai există și noi. Și această pregătire financiară dincolo de importanța și greutatea și vizibilitatea pe care nu dă, ne mai ia și din tendința asta de sacrificiu pe care noi am tot auzit-o, mă sacrific pentru copilul meu. Nu, copilul trebuie să te vadă că tu ca o soluție și că ești fericit în contextul pe care l-ai, nu că renunți la tine. Deci ce? V-a învățat să facă fix la fel și el mai departe. Ori dacă eu mi-am pus acea întrebare de ce și am văzut valorile în care vreau să-mi cresc copilul, atunci înțeleg și în zona financiară importanța discuțiilor privind ok, face un copil, backup, job, nu știu, avem niște investiții, bani deoparte, ce facem cu banii pe care îi luăm după mântă, de exemplu, nu știu. Diverse, avem un plan de sănătate, o asigurare pentru copil. Poate strângem bani în primi șapte ani până să ajungă la școală și apoi capitalizăm. Sau sunt o grămandă de contexte. Cum încep să salveți banii dacă până în momentul acesta am început să iam cheltui pe toți de fiecare dată și nu m-am gândit la viitor. Este o discuție ce consider că trebuie avută pentru că foarte multe din discuțiile unui cuplu pot veni din zona aceasta.

SPEAKER_00 23:23

Dacă ar fi să ne luăm după mentalitatea încă românească, am ajuns la concluzia că dacă stăm să ne gândim la toate aceste aspecte, nimeni nu mai face copinzi a azi.

SPEAKER_01 23:34

Culmea e, oricum, nimeni nu mai face copinia, din Gilespuse. Ne aflăm la ora natalității cea mai scăzută de când se urmăsoară așa ceva în România, nu este ca și cum realitatea nu există deja, vine ca o suprapunere cu de ce există această realitate? Pentru că aceste conversații cu sens nu au loc. Am ajuns aici tocmai pentru că aceste conversații cu sens nu au loc.

SPEAKER_00 23:59

Dacă ar fi să schimbi un lucru în felul în care România pregătește cuplurile pentru a deveni părinți, ce e schimba?

SPEAKER_01 24:09

Există țări care în momentul anunțării sarcinii la o femeie, această femeie intră într-un program complet de aproape 9 luni de zile, unde este o infuzie de informație și pregătire și aducere de know-how pentru acest nou rol pe care eu nu am întâlnit-o niciodată la noi și cu precătere cred că prin Europa. Sunt țări care au această zonă mult mai dezvoltată în Europa, în Statele Unite, la fel de pregătire pre Nală. Do că să spunem că nivelul de susținere al părții premergătoare unui copil, în România s-a diminuat până la zero. Știți că înainte existau cabinetele de planificare familială. Minimul la pe care el discutau acolo, eu consider că deschidea ochii în niște direcții, pe care astăzi nu mai avem interesul să le deschidem nici măcar preocuparea. Nu știu care este motivul real, dar nu mai există. Motiv pentru care România, ce să vezi, ocupă aproape 45% ca procent din totalitatea nașterilor la fete sub 15 ani din Europa. Mi se pare strigător la cer că într-o epocă în care ai acces la informație, noi ca țară ne aflăm acolo.

SPEAKER_00 25:35

Pentru că educația sexuală și informațiile privind metodele de contracepție, încă sunt abune.

SPEAKER_01 25:42

Încă sunt abou și din păcate sunt abune din familie. De ce? Pentru că am venit din spate din familie în care nu a discutat mama cu fata, băiatul cu tatăl, nu spun că nu s-a întâmplat deloc, spun că s-a întâmplat într-un proces, într-un proces destul de mic care a influențat viitorul acelui om în toate direcțiile. Să tevi mama la 15 ani, cred că nu că schimbă oricum complet viața oricui, prezența unui copil dacă la 15 ani când tu încheiești copil.

SPEAKER_00 26:10

E vreo poveste anume care te-a impresionat în demersul pe care tu l-ai făcut până acum, de când ai început să te implici în acest domeniu. Au fost mai multe.

SPEAKER_01 26:22

Dar cred că una dintre deciziile din spatele acestei cărți, acestui ecosistem de fapt pe care l-am creat pentru educație preenatală, a fost uitându-mă la greșea fetițimele când venau părinții și la au copii sau la grădiță, la fel, părinți bunici, mărtuși, etc. Și exista un dialog. Un dialog care nu pot să spun că era majoritar, dar ebita ce faci cum a fost. Deci bine, te abucura ce ai făcut la greștini. Nu știu, lucruri de gen, acesta, ci ai mâncat? Dacă n-ai mâncat felul de nu stai afară. Dar de ce n-ai dormit? Cum există așa ceva? N-am făcut mama să vină să te ia. Asta e dacă nu te îmbraște lăsa aici. Lucrul care pe mine m-au șocat ca adult. De ce? Știu ce înseamnă traumă? Nu capitalizez pe ea pentru că o trăim cu toții, sub o forma sau celalt, important este cum surg săm și cum transformăm povestea care s-a întâmplat în capul nostru. Dar îmi dau seama că se perpetuează un concept vechi și nu mai răspunde necesităților din ziua de astăzi, pentru că aceste sufletă care au venit, sunt mult evoluate, sunt trecute peste ceea ce am trăit noi. Da noi am fost generația de sacrificiu, să spunem. Eu trebuie să mă ridic la nivelul la ceea ce urmează, nu să trag înapoi ce a venit după mine. Asta dacă vreau într-adevăr să mă uit într-un mod de susținere, suport către noua generație care, din perspectiva mea, deși se spune că este prima generație cu mai cu mai jos decât părinții lor. Dar așa au apărut o grămadă de discuții în media, nu știu că sunt adevărate sau nu, dar eu nu simt că în ziua de asta generația este mai să spun, redusă din punct de vedere nici intelectual, nici ca inteligență socială sau nu, din contra, mi se pare că sunt cu mult peste noi.

SPEAKER_00 28:20

Eu zice așa că unul dintre citatele, uite că mi-a venit acum în minte preferate de mine spune că nu supraviețuiescile cele mai inteligente, nici cele mai puternice, ci supraviețuiesc întotdeauna cele ușor adaptabile sau cele mai adapte. Exact. Deci nu știu cât ai tu asigură supraviețuirea. Te întrebam de poveste referindu-mă și la cuplurile cu care ai lucrat poate până acum. Au fost cupuri care, la final, au luat decizia să nu aibă un copil, acum poate, pe moment, sau nu sunt pregătit deloc să fiu părinte. Nu, nu au fost cupluri, dar a fost o femeie. Așa?

SPEAKER_01 28:58

Care a spus că îmi dau seama că nu sunt pregătită să renunc la libertatea mea.

SPEAKER_00 29:04

Nucă. E de condamnat pentru că dacă nu uităm la societate, condamnă clar, mamele, femeile, în general. Da, normal, societatea poate să facă ce vrea.

SPEAKER_01 29:14

Dacă eu, ca om, sunt asumat în această decizie, este cred că unul dintre cele mai bune lucruri care le pot face pentru viitorul meu copil atunci când voi decide că este cazul dacă e cazul.

SPEAKER_00 29:27

Ce rol are tatăl în toată? Cerul are mai întâi soțul, mă rog, partenerul și mai apoi tatăl. Și cum influențează el dinamica în familie?

SPEAKER_01 29:37

Păi, are totul, să zic așa. Și unul și celălalt au totul la un cuvânt distanță la o atingere distanță. Nu poți să pui responsabilitatea reușitei unui cuplu sau crește reușitei creșteri unui copil doar pe umerii unia. De-aia lăsat universul ăsta nușură de evoluție, un bărbat și o femeie ca e să se completeze, nu să fie similari. Din această perspectivă și chiar dacă stai să te uiți la psihologia copilului și la necesitățile din prime ani de viață sau în calări de 7-7-7, sunt momentele din prima etapă când mama este crucială și universul copilului se traduce, se transmite prin relația cu mama, după care descoperirea vieții și curajul și explorarea începe alături de tată. Acum nu este doar despre nevoia copilului cât privind evoluția proprie, c și rolul pe care l-au cei doi transmite valoarea cuplului și ce înseamnă un cuplu sănătos. Pentru că ceea ce vezi acasă, vei duce mai departe, ce să vezi în spusul. Asta există un domeniu clar care studiaază acest lucru și din păcate este o realitate. Dacă tu acasă îți învezi copilul că o relație înseamnă doar să te salui când intri în casă și când pleci la serviciu și să discutați trei lucruri fără să existe o manifestare a emoțiilor, discuții care da, se poți aprinde dar să arăți copilului că se-și poți rezolva. E normal să te cezi, nu este interzii să te cezi. Normal să scoți afară ceea ce este înăuntru și să cauți o soluție, să lămurești, să obții, da, o colaborare. Lucrurile astea sunt responsabilitatea ambilor părinții.

SPEAKER_00 31:24

Dacă ai putea să demontezi tu acum, unul două sfaturi pe care mătușile, bunicile, mamele, internetul, din categoria asta de sfaturi pe care le primești necerute gratuit, le primești coplurile sau viitoarele mămici care ar fi acelea, primul aș spune ceea ce lași să fie pe lângă tine, influențează în proporție de 100% de vi.

SPEAKER_01 31:54

Dacă tu îți creezi un mediu, că e de familie, că este de prieten, că este, nu știu, de job decât dar mediul tău, de cele mai apropiate 5 persoane, te transformă într-un om supărat, revoluționat, furios, nemulțumit permanent. Cred că e momentul să spui întrebare oare asta. Vreau să fiu toată viața mea dincolo de a fi părinte, așa vreau să-mi trăiesc relația de cuplu de familie. Sunt curpuri care țin cu dinții. Să fie aproape, bunica, bunicul, nu contează ce relație există între ei sau de când vine copilul, care este impactul asupra lui. Și eu consider o prigire emoțională necesară să o faci înainte de a constitui familia așa în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că ce va veni peste acest copil, trebuie să ținem cont că în primește ani de viață, chiar 12 se discută acum, ei nu au nicio putere să schimbă. Ei pur și simplu preiau și magazinează. Și acest toată lumea, nu că toată lumea, ți le făcut să ți-l crești singur, că și noi ne-am descurcat cum am știut, din păcate scoate satul din omul.

SPEAKER_00 33:12

Acolo voam să ajungă. Înainte, un copil era crescut de în sat și așa.

SPEAKER_01 33:16

Surmea de toată lumea, da, da noi am crescut așa. Și cu toate bunele și nebunele copilăriei, nu a existat un moment în care să nu mă simt în siguranță. C nu era mama și tată, era vecina, era mătușa, era nu știu, doamna de la prezar care neștea pe toți copiii când mergeam la cumpărat divers. Era un cadru care ți-asigura o siguranță ție ca prun copil pe care acum nu îl mă întâlnește. Deoarece copilul se uită cu teamă la vecinul, de zici că îl mănâncă, ok, nu vorbim despre cazuri în care vecinii, sunt foarte veți, agresivi, eu știu, Dumnezeu cum. Dar copiii cresc în niște medii strânse. Se văd cu colegii de serviciu, cu vecinii de pescă. Înainte, repet, cu bune și nebune, oamenii interacționau în trei, se ajutau, erau vizi. În copiii ieșau la grămadă, se duceau toți la etajul 3 la doamna nuții, se duceau pe urmă la etajul 2 se mutau cu to acolo. Știți? Acest stat acum nu mai există, se pare că nu mai avem încredere unii în alții de nicio culoare. E dureros pentru că o mamă să fie lăsură. În timp ce corpul ei, mintea ei, creierul ei, tot sistemul hormonal se transformă și are niște sui și coborășuri și trebuie să vinde ce după naștere. Să o lași singură să gestioneze lucrurile acestea, să nu apuce să facă un duș 5-6 zile că se întâmplă și în su multe cazuri. Deci nu apucă pur și simplu ca un e teleghidată și funcționează pe un pilot automat în panică, o mai respire, este bine, dar e normal, ai o viață nouă acolo. Când nu există schimbul, o parfurie cu o clătită adusă de vecina. Știi? Soțul care spune du-te și dormi. Te rog, eu, du-te și dormi, mă ocup eu, sunt obosite, nu este nicio problemă. Uite-mă descurc o oră două câte dorm, un descurc. Mama care se sune, ești bine, ai nevoie de ajutor, nu să stea peste copil că poate univora alții în vor. Dar simplu la acela telefon, foarte mulți de exemplu, când eram sărăcinată, în urmă sună, n-am vrut să te deranjez. Pe cuvântul tău. Voiam să fiu deranjată. Și nu m-am băgat nimeni în seamă. Foarte puțin persoane le-am numărat pe dege, care m-au sunat în perioada aia sau mi-a scris: Cum ești, ce poți fa pentru tine? Zi!

SPEAKER_00 35:38

Dar le-am numărat pe dege. Uite, apropo de asta, că mi-a atras atenția la un aspect acum. Se vorbește foarte mult la noi în România, și e foarte bine că se vorbește despre depresia post-natală, care depresie ucide de multe ori, care depresie distruge căsnicii, care pune așa o ștampilă pe formarea copilului încât în primele zile. Dar nu se vorbește și despre depresie preatală și ea există. Cum se manifestă depresia asta pre natală?

SPEAKER_01 36:07

Uite, nu apare la toată lumea. Depinde foarte mult de contextul femei. Și de sarcină dorită, așteptată, neașteptată, nu știu, există foarte multe contexte. În general, când o sarcină este dorită, primele, să spunem, semni, ar putea apăra atunci când există această supragrijare. Oare mă descurc, oare o să fie bine. Dacă nu știu, se întâmplă să aibă o afecțiune preexistentă, care poate influența evoluția bebelușului sau starea ei propri de bine, aceste frici temeri pot escalada pe baza unui joc hormonal intens scăpat de sub control, cum îi spun eu. Dar pot apărea aceste semne năste din aceste anțietăți pentru că deodată încep să vezi pericole care poate până atunci nu le văzut. Genarita, exact, care dacă îi lăsată să capte proporții și mai mari, poate aduce niște rezultate negative puternice. În același timp, există femei care au trăiesc experiența sarcine și nu și-o doresc așa, într-un plâns și într-o anxietate constantă. Care, evident, afectează cublul că parcă am înțeles că vrei copilul ăsta, cu ce se întâmplă că îmi toată ziua, se întâmplă asta, se întâmplă cealaltă. Clar când ești dintr-o normalitate sau o stare de liniște și calm pe care ți-o poate aduce sarcina, este primul moment în care ceva se întâmplă, ce se întâmplă? Nu e familiar, ce are ajutor.

SPEAKER_00 37:41

Aici am vorbit foarte mult despre oameni, dar nu vreau să ignorăm niște soții partenerii și. Nu, nu sunt parte din totată. Parte din poveste, da și depresia asta pre natală apare și la bărbați. Trebuie să precizez acest lucru pentru că am văzut foarte multe cazuri și aud foarte des de parteneri care se izolează în muncă, care nu fac fața acestor episoade ale partenerei din perioada Sărcinii, care se gândesc că poate nu pot asigura financiar stabilitatea necesară și așa mai departe. Deci, cred că ar trebui să punctăm și asta.

SPEAKER_01 38:15

Pentru că nu au existat aceste discuții cu un sens pe care eu pun reflectorul, le fac mari și le spun peste tot acolo unde există deschiderea, să spunem așa, pentru a înțelege ce înseamnă venirea unui copil. Pentru că revin iar la prima oră când am predat cursul ABC-ul prime tare sărcini, și chiar și în joc sunt diverse întrebări cu un fond de amuzant. Cum ar fi pentru tine să mă vezi într-o zi că plâng de dimineață până seara și că nu vreau să te văd în fața ochilor, că mă fac cât un pepenaș și că o să am nevoie deodată impulsiv să cheltuiesc o mie de lei într-o zi fără să am control, sau cum crezi că ne vom descurca dacă vin gemeni, că tu vrei să faci un copil și niciodată dacă ajunge doar unul și am văzut situații. Și având loc aceste discuții, clar poți să tai din faș niște momente de anxietate, pentru că anxietate ți întâmplă când nu ai claritate.

SPEAKER_00 39:24

Apropo de întrebări, mai dă exemplu, așa pentru a strmi curiozitatea și pentru a-i îndrepta către zona această educație de întrebări care apar în joculețul tău trior pregnant.

SPEAKER_01 39:35

Una dintre mi-a făcut foarte tare, am ținut în minte pentru că mi-am adus și aminte cum era. Imaginează-ți o cale să îți legi și returile fără să le vezi. Da, este și cu provocare. Și cele legate de cuplu sau jocul înțin este pusă organizată în trei postaze. Una de într-adevăr discuții profunde, întrebăr care să provoace scoatere la suprafața sentimentelor, gândurilor, dorințelor care poate nu sunt toate exprimate și cu siguranță nu sunt toate exprimate, al doilea se intrăm într-o notă jucăușă în înțelege ce schimbări presupune sarcina și cum ne-am gândit noi acum, ne fiind încă în poza aceea să le gestionăm. Și trei schimbările de situație, pentru că ce se întâmplă dacă tragi pentru carduri la rând care sunt destul de profunde și intense, nu am ne ajută vin alții le care schimbă contextul și te duce într-o zună mai față și relaxată. Tocmai pentru ca aceste discuții să nu pară grele, pentru că în general par grele.

SPEAKER_00 40:44

Te provoc și eu la un interviu fulger, așa în cadrul podcastului nostru, și o să te rog să îmi ai răspunsuri rapide, ce îți vimodată în minte. Un cuvânt care descrie maternitatea. Haos! Carta pe care orice viitoare mama ar trebui să o citească. Ce aș putea răspunde? Un mit despre sărcină pe care l-ai elimina mâine. Că sărcine grea. Natural sau planificat? Natural. Cel mai important sfat pentru un viitor tată?

SPEAKER_01 41:20

Fii acolo cu mult înainte să apară ideea de copil nu când te trezit că e însărcinată.

SPEAKER_00 41:25

Ce nu ar trebui să-i spui niciodată unei femei însărcinate? Nu trebuie să-ți pui nimic în general, aștept să deschidă discuția. Și dacă ai putea schimba o singură lege sau poate reglementa ceva în România legat de maternitate, ce ai schimbă?

SPEAKER_01 41:42

În primul rând, aș crea un program de pregătire care să susțină și femeile care își permit și care nu-și permit financia. Lucul acesta să vină ca un suport din partea Statului pentru pregătirea mame și familiilor, uitându-ne la raportul de natalitate scăzut maxim, la raportul crescut de divorțuri, uitându-ne la faptul că e mărnită extraordinar de mult populația României, aș face un program de genul acesta, haideți să te ajut să vezi cum prin pregătire să fii măcar împăcat că nu te duci cu închiși în viața unui copil și el nu îl primești cu o închiși în viața ta. Aș face această parte de suport pentru naștere. Avem specialiști dula, avem moșă, acestea aș pune la dispoziție gratuit. Pentru că eu una n-am știu despre importanța lor și cum ar fi putut ajuta pe mine. Nici măcar nu mi s-a spus în mediul în cadrul medical în care am intrat în momentul în care a rămâne sărținată că intr în supraveghere, nu mi-a spus nimeni. Uite, există acei specialiști, pot face asta pentru tine. Nu există nicăieri și dacă măcar statul ar face un pachete din acea care să spună mamei, cum spune americane, nu ai gaci. Sunt cu tine. Nu este vorba despre acei 600 de lei pe care ei imprimele șase luni sau 700 cât mai sunt, sau 290 pe care oricum ți-dau și ții iau și așa mai departe. Măcar înainte, chiar dacă după aceea ți-a sigur un minimal, ai gațiile.

SPEAKER_00 43:20

Pe final, rămâna spune cum te pot contacta și cei care doresc să ajungă la tine pentru cursuri și ce planuri ai pentru perioada următoare.

SPEAKER_01 43:30

Pe set-ul meu Ramunaugrană.rou am toate informațiile necesare despre ecosystemul pe care l-am creat. Perețele sociale peste tot în la fel educație pre natală alt fel și, sigur este unicat și ușor de găsit. Planurile de viitor încep prin structurarea primului modul de curs audio. M-cis să-l fac audio pentru că m-am săturat de ecrane, am săturat să văd oameni pierduți în ecrane. În schimb știu că femeia în timp ce poate face mâncare sau șterge prafă sau merge cu metrou către birou sau este în autobuz către, nu știu, o vizită, poate o prietenă. Sau la cafea diminea țară că spune că știile în orchi, este de zeci ori mai câștigată decât dacă rămâne blocată în fața unui ecran și atunci am spus da, vreau să crez un alt fel de curs, dacă tot fac alt fel de educație prenatală. Iar finalizarea lui va fi probabil la începutul doamnei, dar modulele vor fi gata rămân și vor fi lansate rând pe rând, și abia aștept. Este cu emoție, pentru că acolo sunt foarte multe informații care n-ai loc să le pui într-o carte, pentru că vin și din experiența proprie și din toate studiile pe care le-am citit, și cercetările în domeniu și cărțile care au reușit în sfârșit să îmi creze o hartă clară în ceea ce privește ce urmează în viața unei femei și la ce se poate aștepta și, mai ales că dă spațiu ca fiecare să-și aleagă drumul și modalitatea de gestionare.

SPEAKER_00 45:02

Îți mulțumesc frumos că ai fost alături de noi cu sfaturi bune, sănătosase. Acum fiecare decide dacă le urmează sau nu. Și îți dori mult succes în continuare. Mulțumesc pentru invitație, mulțumesc pentru întrebări, mulțumesc pentru context. Vă doresc o zi frumoasă în continuare și vă reamintesc că ne găsiți pe canalul de YouTube, dar și pe rețelele de socializare pe TikTok, Facebook, Instagram, acolo unde descoperiți povăștilor noștri. Uitați să ne urmăriți toate cele bune la revedere.